ERATIC ~că (~ci, ~ce) Care vădește lipsă de stabilitate. ◊ Bloc (sau stâncă) ~ bucată mare de piatră, adusă de ghețari, a cărei structură geologică diferă radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de altă natură decât a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus