eprubetă sf [At: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: ~uve~ (înv) ~rob~, prubetă / Pl: ~te / E: fr éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model.