epopeic, -ă adj. (livr.) De epopee ◊ „Permanența vocației epopeice.” R.l. 16 III 76 p. 1. ◊ „Văzut ca parte a întregului, romanul «Împăratul norilor» adaugă încă o pagină importantă masivului epopeic la care s-a angajat autorul.” Sc. 18 XII 76 p. 4 (din it. epopeico; DEX, DN3)