EPODĂ (< fr. épode < lat. lit. gr. epodos ; cf. gr. epi, pe și ode, cîntec) 1 În tragedia antică, ultima parte a unei tirade lirice precedate de strofă și antistrofă. Ex: „Vai, ce noian de obide Ni-i scris să-ndurăm: Se topește De boală norodul. Nu-i armă, Nu-i chip de-apărare-mpotrivă Și rodul nu crește din scumpa-ne glie.” (SOFOCLE, Regele Oedip, traducere de G. Murnu) 2 Distih format din versuri iambice, unul de patru picioare, altul de șase, folosit de antici (Archiloc și îndeosebi Horațiu în Epode).