6 definiții pentru epitimie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epitimie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S., 67r/1 / A și: ~timie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιτίμιον] (Grî) Penitență. corectat(ă)
epitimie2 sf [At: CANTEMIR, I.I. II, 237 / S și: ~thi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιφυμία] (Grî) 1 Dorință. 2 Cupiditate. 3 Onoare. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epitimie3 sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: fr épithymie] (Med) 1 Surescitare cerebrală. 2 Tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPITIMIE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPITIMIE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
epitimie, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. – Din gr. epithimia.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR, D.Religios | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epitimie, epitimiisubstantiv feminin
- 1. Surescitare cerebrală. DN MDN '00
- 2. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. D.Religios
etimologie:
- (1.) épithymie. DN MDN '00
- (2.) (veche) epithimia. D.Religios