6 definiții pentru epitimie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitimie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S., 67r/1 / A și: ~timie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιτίμιον] (Grî) Penitență. corectat(ă)

epitimie2 sf [At: CANTEMIR, I.I. II, 237 / S și: ~thi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιφυμία] (Grî) 1 Dorință. 2 Cupiditate. 3 Onoare. corectat(ă)

epitimie3 sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: fr épithymie] (Med) 1 Surescitare cerebrală. 2 Tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile.

EPITIMIE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie].

EPITIMIE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

epitimie, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. – Din gr. epithimia.

Intrare: epitimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR, D.Religios
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitimie
  • epitimia
plural
  • epitimii
  • epitimiile
genitiv-dativ singular
  • epitimii
  • epitimiei
plural
  • epitimii
  • epitimiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epitimie, epitimiisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Surescitare cerebrală. DN MDN '00
  • 2. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. D.Religios
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.