6 definiții pentru epitimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitimie2 sf [At: CANTEMIR, I.I. II, 237 / S și: ~thi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιφυμία] (Grî) 1 Dorință. 2 Cupiditate. 3 Onoare. corectată

epitimie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S., 67r/1 / A și: ~timie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπιτίμιον] (Grî) Penitență. corectată

epitimie3 sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: fr épithymie] (Med) 1 Surescitare cerebrală. 2 Tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile.

EPITIMÍE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie].

EPITIMÍE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

epitimíe, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. – Din gr. epithimia.

Intrare: epitimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR, D.Religios
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitimie
  • epitimia
plural
  • epitimii
  • epitimiile
genitiv-dativ singular
  • epitimii
  • epitimiei
plural
  • epitimii
  • epitimiilor
vocativ singular
plural

epitimie

  • 1. (numai) singular Surescitare cerebrală.
    surse: DN MDN '00
  • 2. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc.
    surse: D.Religios

etimologie: