3 definiții pentru epitaxie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPITAXIE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epitaxie s. f., g.-d. art. epitaxiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
epitaxie, (engl.= epitaxy) orientarea unui cristal în curs de creștere în continuitate reticulară cu structura internă a substratului său; cele două cristale care se găsesc în relații de e. pot aparține aceleiași faze minerale sau pot reprezenta faze distincte. E. reprezintă o supracreștere în care orientarea optică și cristalografică a celor doi indivizi este identică; ex. relația de e. dintre albit (triclinic) și ortoză (monoclinic), dintre rutil și oligist etc.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epitaxie, epitaxiisubstantiv feminin
- 1. Proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. MDN '00
- 2. Metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. MDN '00
etimologie:
- épitaxie MDN '00