3 definiții pentru epitaxie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epitaxíe s. f., g.-d. art. epitaxíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epitaxie, (engl.= epitaxy) orientarea unui cristal în curs de creștere în continuitate reticulară cu structura internă a substratului său; cele două cristale care se găsesc în relații de e. pot aparține aceleiași faze minerale sau pot reprezenta faze distincte. E. reprezintă o supracreștere în care orientarea optică și cristalografică a celor doi indivizi este identică; ex. relația de e. dintre albit (triclinic) și ortoză (monoclinic), dintre rutil și oligist etc.

Intrare: epitaxie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitaxie
  • epitaxia
plural
genitiv-dativ singular
  • epitaxii
  • epitaxiei
plural
vocativ singular
plural