EPITALAM (< fr. épithalame < lat. lit. epithalamium < gr. epitalamion, cf. gr. epi, pe, la și thalamos, pat nupțial) Poem de scurtă întindere, alcătuit în cinstea mirilor, cu prilejul nunții lor. Ilustrat în antichitate de Solomon, Theocrit, Anacreon, Sappho, Catul, epitalamul, avînd un caracter liric, era cîntat, originea lui fiind legată de cîntecele ce însoțeau de obicei ceremonialul nupțial (hymeneus, la greci, fescenninus, la romani. Unii cercetători fac o asociație între epitalam și cîntecele noastre populare de nuntă (ex. Cîntecul miresei, Zorile miresei ș.a.)