EPISTEM(O)- elem. „cunoaștere”. (< fr. épistém/o/-, cf. gr. episteme, știință)

EPISTEMO- „cunoaștere”. ◊ gr. episteme „cunoaștere, știință” > fr. épistémo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. epistemo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., adept al epistemologiei; ~logie (v. -logie₁), s. f., parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; sin. teorie a cunoașterii științifice.