2 definiții pentru epistatic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epistatic, ~ă a [At: LM / Pl: ~ci, ~ce / E: ngr ἐπιστατικός] (Grî) 1-5 Care aparține epistatului (1-5). 6-10 Care se referă la epistat (1-5).
EPISTATIC, -Ă adj. referitor la epistazie. ♦ genă ~ă = genă, dintr-o pereche de alele, care împiedică manifestarea unei gene dominante dintr-o altă pereche de alele. (< fr. épistatique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: epistatic
epistatic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
epistatic, epistaticăadjectiv
- 1. Referitor la epistazie. MDN '00
- 1.1. Genă epistatică = genă, dintr-o pereche de alele, care împiedică manifestarea unei gene dominante dintr-o altă pereche de alele. MDN '00
-
etimologie:
- épistatique MDN '00