2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
epirot, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GCR, 200/13 / Pl: ~oți, ~e / E: fr épirote] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Epirului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Epir. 5 smp Popor care locuiește în Epir. 6-7 a Care aparține Epirului sau epiroților Si: (rar) epirotic (1-2). 8-9 a Privitor la Epir sau la epiroți Si: (rar) epirotic (3-4).
*EPIROT l. adj. 🌍 Privitor la Epir, ce ține de Epir. II. sm. Locuitor din Epir: secretarul guvernului era un ~ l. -GH. [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EPIROT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Epir. ◊ (s. n.) dialect grec antic. (< fr. épirote)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: epirot (adj.)
epirot1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: epirot (persoană)
epirot2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
epirot, epirotăadjectiv epirotă, epirotesubstantiv feminin epirot, epiroțisubstantiv masculin
- 1. (Locuitor) din Epir. MDN '00
- 1.1. Dialect grec antic. MDN '00
-
etimologie:
- épirote MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.