3 definiții pentru epigonation
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epigonation sn [At: LM / Pl: ? / V: epigonatiu / E: fr épigonation] (Înv) Genunchier purtat de episcopi.[1] modificată
- În original, cuv. și etimologia acestuia, incorecte: epigonatiou, resp. épigonatiou — LauraGellner
epigonatiu sn vz epigonation
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
epigonation (-oane), s. n. – Ornament sacerdotal care se poartă atîrnat la nivelul genunchiului drept. Ngr. ἐπιγονάτιον.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: epigonation
epigonation substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
epigonatiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)