EPIGLOTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibro-cartilaginoasă, așezată în partea superioară a laringelui, care se ridică și astupă glota pentru a împiedica pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. Pe partea anterioară a laringelui, deasupra tiroidei, se află epiglota, închizînd intrarea în laringe în timpul înghițirii hranei. ANATOMIA 71.