O definiție pentru epigenic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epigénic adj. m., pl. epigénici; f. sg. epigénică, pl. epigénice

Intrare: epigenic
epigenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigenic
  • epigenicul
  • epigenicu‑
  • epigenică
  • epigenica
plural
  • epigenici
  • epigenicii
  • epigenice
  • epigenicele
genitiv-dativ singular
  • epigenic
  • epigenicului
  • epigenice
  • epigenicei
plural
  • epigenici
  • epigenicilor
  • epigenice
  • epigenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)