EPIGENÉTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. epigenetos „care se produce ulterior”) adj., s. f. 1. (Despre minerale sau despre procesul lor de depunere) Care sunt mai recente decât rocile în care se găsesc. 2. Adj. (GEOMORF.; despre văi) Care prezintă caracter de supraimpunere. 3. (GENET.; despre orice factor mezologic) Care intervine în procesul de dezvoltare și acționează asupra transcripției sau translației. 4. S. f. Ramură a geneticii care studiază mecanismele de manifestare sau de exprimare în fenotip a efectelor determinate de genele din genotip.