3 definiții pentru epicondil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epicondil sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr épicondyle] (Atm) Apofiză a extremității inferioare a humerusului.
EPICONDÍL s.m. Apofiză a extremității inferioare a humerusului. [< fr. épicondyle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPICONDÍL s. m. apofiză a extremității inferioare a humerusului. (< fr. épicondyle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: epicondil
epicondil substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)