epângea f. V. ipângea.

IPÎNGEA, IPINGEA, EPÎNGEA, EPINGEA (pl. -gele) sf. 👕 1 Manta cu glugă, pentru vreme de ploaie, făcută din dimie neagră, purtată mai ales de sătenii cari fac negoț cu vite, de vizitii, etc. (🖼 2677): epingeaua acopere corpul ca și gheba, însă... este mult mai largă și mai lungă (MAN.); dacă nu au parale, să le iei epingelele (I.-GH.); lupului de i-ar fi frică de ploaie, ar purta ipingea (PANN) ¶ 2 Pătură pe șaua calului: și-a cumpărat... tot dichisul de călărie, de la pătură și șa pîn’la ipingea (CAR.); unde se găsește șaua, se cere și ipingeaua (PANN) [tc. japynğá].

epîngeá, inexact îld. ĭep-. V. ipingea.