EOHÍPPUS (< fr. {i}; {s} fr. Éo[cene] „Eocen” + gr. hippos „cal”) subst. Gen fosil de ecvide imparicopitate, din Eocenul inferior, socotit cel mai vechi strămoș al calului, Avea mărimea unei vulpi și membrele anterioare cu câte patru degete, cele posterioare cu câte trei, călcând la mers pe toate degetele; trăia probabil în păduri, nefiind adaptat la fugă. Sin. hyracoterium.