O definiție pentru eobionte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EO- „primitiv, preistoric”. ◊ gr. eos „devreme, zori de zi” > fr. éo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-.~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., formațiuni previi din care au rezultat, acum cîteva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epocă geologică cuprinzînd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care aparține acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatră din epoca preistorică, cioplită grosolan, folosită de omul primitiv ca primă unealtă; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care datează din această epocă; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță primitivă, anterioară protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., și adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se referă la apariția vieții; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etapă de formare a ribozomilor.

Intrare: eobionte
eobionte
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural eobionte eobiontele
genitiv-dativ singular
plural eobionte eobiontelor
vocativ singular
plural