Definiția cu ID-ul 333559:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENUNȚIATIV ~ă (~i, ~e) Care ține de enunț; propriu enunțului. ◊ Propoziție ~ă propoziție prin care vorbitorul comunică ceva în legătură cu un obiect sau fenomen. [Sil. -ți-a-] /<fr. énonciatif, lat. enuntiativus