6 definiții pentru enunțiațiune enonciație enonciăție enunciație enunțiație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enunțiațiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ație, ~nciație, ~ncia~, enonciație, enonciăție / P: ~ți-a-ți~ / Pl: ~ni / E: fr énonciation, lat enunciatio, -ionis] (Înv) 1 Enunțare (1). 2 (Pcf) Anunțare.

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

enonciație sf vz enunțiațiune

enonciăție sf vz enunțiațiune

enunciație sf vz enunțiațiune

enunțiație sf vz enunțiațiune

Intrare: enunțiațiune
enunțiațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțiațiune
  • enunțiațiunea
plural
  • enunțiațiuni
  • enunțiațiunile
genitiv-dativ singular
  • enunțiațiuni
  • enunțiațiunii
plural
  • enunțiațiuni
  • enunțiațiunilor
vocativ singular
plural
enonciație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enonciăție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunciație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunțiație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.