O definiție pentru enunțiațiune

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: enunțiațiune
enunțiațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enunțiațiune enunțiațiunea
plural enunțiațiuni enunțiațiunile
genitiv-dativ singular enunțiațiuni enunțiațiunii
plural enunțiațiuni enunțiațiunilor
vocativ singular
plural