6 definiții pentru enunțiațiune enonciație enonciăție enunciație enunțiație

enunțiațiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ație, ~nciație, ~ncia~, enonciație, enonciăție / P: ~ți-a-ți~ / Pl: ~ni / E: fr énonciation, lat enunciatio, -ionis] (Înv) 1 Enunțare (1). 2 (Pcf) Anunțare.

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

enonciație sf vz enunțiațiune

enonciăție sf vz enunțiațiune

enunciație sf vz enunțiațiune

enunțiație sf vz enunțiațiune

Intrare: enunțiațiune
enunțiațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enunțiațiune enunțiațiunea
plural enunțiațiuni enunțiațiunile
genitiv-dativ singular enunțiațiuni enunțiațiunii
plural enunțiațiuni enunțiațiunilor
vocativ singular
plural
enonciație
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enonciăție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enunciație
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enunțiație
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.