O definiție pentru enunțație
*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Intrare: enunțație
enunțație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | enunțație | enunțația |
| plural | enunțații | enunțațiile | |
| genitiv-dativ | singular | enunțații | enunțației |
| plural | enunțații | enunțațiilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||