2 definiții pentru enotehnic

enotéhnic adj. m., pl. enotéhnici; f. sg. enotéhnică, pl. enotéhnice

ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique)

Intrare: enotehnic
enotehnic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enotehnic enotehnicul enotehnică enotehnica
plural enotehnici enotehnicii enotehnice enotehnicele
genitiv-dativ singular enotehnic enotehnicului enotehnice enotehnicei
plural enotehnici enotehnicilor enotehnice enotehnicelor
vocativ singular
plural