2 definiții pentru enometru

enométru s. n., pl. enométre

ENOMÉTRU s. n. aparat folosit în enometrie. (< fr. oenomètre)

Intrare: enometru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enometru enometrul
plural enometre enometrele
genitiv-dativ singular enometru enometrului
plural enometre enometrelor
vocativ singular
plural