enipostaziere, enipostazieri s. f. Una dintre cele mai importante înțelegeri a întrupării Fiului lui Dumnezeu, pe care Leonțiu de Bizanț (†542) o aduce dogmei hristologice formulate la Sinodul 4 ecumenic de la Calcedon din anul 451, prin care se evita confuzia dintre „unirea după ipostas” și „unirea după natură” a lui Dumnezeu cu omul; asumarea firii umane de către Iisus Hristos. – Din gr. enhypostasis.