engolpion, engolpioane s. n. Icoană mică din metal, ovală sau rotundă, cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului, pe care ierarhii ortodocși o poartă la piept ca semn că trebuie să aibă permanent pe Iisus în inima lor și pe Maica Domnului ca mijlocitoare către Dumnezeu; își are originea de la primii creștini, care purtau la gât moaște ale sfinților pentru a-și păstra încrederea în puterea lui Dumnezeu; panaghie. – Din gr. enkolpion.