6 definiții pentru engineering


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

engineering sn [At: DN / P: enginiring / E: eg engineering] (Anm) 1 Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). 2 Întocmire a unei lucrări de sinteză coordonând munca mai multor echipe de specialiști în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru obținerea unei eficiențe ridicate.

ENGINEERING s.n. (Anglicism) Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). ♦ Întocmire a unei lucrări de sinteză coordonând munca mai multor echipe de specialiști în vederea stabilirii măsurilor necesare pentru obținerea unei eficiențe ridicate. [Pron. enginiring. / < engl. engineering].

ENGINEERING [ENGINÍRING] s. n. ansamblu de operații ce se referă la concepția, proiectarea și realizarea unei lucrări industriale, instalații, amenajări funciare etc. în condiții cât mai bune de execuție și eficiență; cunoștințele și experiența dobândite într-o asemenea activitate. (< engl. engineering)

ENGINEERING [pr.: enginíring] n. Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale. /Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

engineering (angl.) [pron. enginíring] (-nee-) s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ENGINEERING (cuv. engl.) [endziniəriŋ] subst. Activitate de consulting constând în elaborarea, la cererea clienților, de proiecte de investiții, de studii tehnico-economice, acordarea de consultații tehnice privind cumpărarea de licențe și de asistență tehnică (la cerere) în timpul realizării investiției.

Intrare: engineering
engineering substantiv neutru
  • pronunție: engl. enginíring
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • engineering
  • engineeringul
  • engineeringu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • engineering
  • engineeringului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)