ENDOCRINOLOGÍE (< fr. {i}; {s} endo- + gr. krino „a secreta” + logos „studiu”) s. f. Știință care studiază glandele endocrine, fiziologia (secreția hormonală), patologia (bolile endocrine) și reglajele neurohormonale. Dezvoltarea e. este legată de numele savanților Cl. Bernard, C.E. Brown-Sequard, T. Addison, von Mehring, J.J. Abel și Takamine, W.M. Bayliss și E.H. Starling. Un moment important în istoria e. îl constituie monografia lui C.I. Parhon și M. Goldstein „Secrețiile interne” (1909). De menționat contribuțiile savanților români: Gh. Marinescu, Fr. Rainer, Gh. T. Popa, I.I. Nițescu, Șt. Milcu, Gr. Benetato, I. Nițulescu, Marcela Pitiș ș.a. E. modernă se orientează spre cercetarea nivelului celular și molecular al sistemului endocrin, urmărind elucidarea unor aspecte privind determinismul sexual, îmbătrânirea, cancerul, creșterea, reproducerea ș.a.