endecasilabic, vers ~ (< gr. ἐνδεϰασύλλαβος, ἔνδεϰα [endeka], „11” + συλλαβή „silabă”), (în antichitate) dimensiune uuuală pentru anumite tipuri de versuri, printre care cele alcaice* și safice. Mai târziu, versul e. e folosit de Dante, Tasso, Ariosto, Shakespeare etc. Apare des în sonete sub formă de e. iambic: „Când însuși glasul gândurilor tace” (Eminescu). V. strambotto.