O definiție pentru encoda


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a encodá vb., ind. prez. 1 sg. encodéz

Intrare: encoda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • encoda
  • encodare
  • encodat
  • encodatu‑
  • encodând
  • encodându‑
singular plural
  • encodea
  • encodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • encodez
(să)
  • encodez
  • encodam
  • encodai
  • encodasem
a II-a (tu)
  • encodezi
(să)
  • encodezi
  • encodai
  • encodași
  • encodaseși
a III-a (el, ea)
  • encodea
(să)
  • encodeze
  • encoda
  • encodă
  • encodase
plural I (noi)
  • encodăm
(să)
  • encodăm
  • encodam
  • encodarăm
  • encodaserăm
  • encodasem
a II-a (voi)
  • encodați
(să)
  • encodați
  • encodați
  • encodarăți
  • encodaserăți
  • encodaseți
a III-a (ei, ele)
  • encodea
(să)
  • encodeze
  • encodau
  • encoda
  • encodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)