ENCLIZĂ (POSTPUNERE, POSTPOZIȚIE): s. f. (< fr. enclise, germ. Enklise, cf. gr. enklisis „înclinare”): așezare a unui cuvânt sau a altui element neaccentuat în urma altui cuvânt accentuat; atașare a unui cuvânt sau a oricărui element neaccentuat la cuvântul precedent. Se vorbește astfel despre e. formelor pronominale sau verbale neaccentuate; despre e. articolului hotărât în limba română; despre e. sufixelor, a desinențelor sau a particulelor: cântecu-i minunat, toate-s bune; teiul, teiului, teiule, satele, satelor, casa, casei, casele, caselor, venise, trecând, scrii, mergem, rame, grădinari, același, ceva, nimenea, acuma, cândva, iarăși etc.