Definiția cu ID-ul 462608:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENANTIOMORFIE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie)