EMBRIOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. embryon „embrion” + logos „studiu”) s. f. Știință care studiază transformările succesive ale oului (ontogenia), necesare pentru a ajunge la constituirea unui organism asemănător ascendenților (părinților). A fost fundamentată științific după descoperirea ovulului mamiferelor și a elementelor ce constituie foițele embrionare la vertebratele amniote (K.E. von Baer, 1827). În sec. 20, legea biogenetică fundamentală (E. Haeckel, H. Müller), abandonarea teoriei generației spontane, consolidarea evoluționismului a oferit e. largi posibilități de diversificare. ◊ E. experimentală studiază cauzele și mecanismele dezvoltării embrionare. ◊ E. morfologică studiază histologia și citologia embrionului uman și introduce noțiunea de potențial morfogenetic, care înlocuiește diversitatea calitativă prin diferențieri pur cantitative.