EMANCIPA, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) cîștiga sau a face să-și cîștige independența; a (se) elibera; (în special) a (se) elibera din starea de iobăgie. ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vîrsta lui. 2. Tranz. (Înv.) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Fr. émanciper (lat. lit. emancipare).