3 definiții pentru emanator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANATOR s. n. aparat care produce volatilizarea unor substanțe. (< fr. émanateur)
emanator s. n. Aparat care emană, cu ajutorul unor pastile, mirosuri ce îndepărtează insectele din apartament ◊ „Noutăți la «Metalica» Oradea: emanatorul electric împotriva țânțarilor și muștelor [...]” R.l. 9 X 84 p. 4 (din emana + -tor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emanator s. n., pl. emanatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: emanator
emanator substantiv neutru
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
emanator, emanatoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat care produce volatilizarea unor substanțe. MDN '00
etimologie:
- émanateur MDN '00