3 definiții pentru emanator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMANATÓR s. n. aparat care produce volatilizarea unor substanțe. (< fr. émanateur)

emanatór s. n. Aparat care emană, cu ajutorul unor pastile, mirosuri ce îndepărtează insectele din apartament ◊ „Noutăți la «Metalica» Oradea: emanatorul electric împotriva țânțarilor și muștelor [...]” R.l. 9 X 84 p. 4 (din emana + -tor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emanatór s. n., pl. emanatoáre

Intrare: emanator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanator
  • emanatorul
  • emanatoru‑
plural
  • emanatoare
  • emanatoarele
genitiv-dativ singular
  • emanator
  • emanatorului
plural
  • emanatoare
  • emanatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)