elitar, -ă adj (livr.) De elită ◊ „[«Nunta»] era pentru tineri o operă moartă, o operă de învățat la școală. Or, ei au descoperit deodată, pe ecran, personaje vii, discutând probleme arzătoare. Filmul a revitalizat piesa, sfărâmând grupul «elitar» care se formase în jurul ei.” Cinema 4/74 p. 9; v. și R.l. 7 VI 80 p. 2 (din elită + -ar, după fr. élitaire; PR 1968; DEX-S)