5 definiții pentru elegic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elegic, ~ă a, sm [At: ODOBESCU, S. I, 210 / Pl: ~ici, ~ice / E: elegie + -ic] (Înv) 1-3 Elegiac (1-3)

ELÉGIC, -Ă, elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. Această elegică și grațioasă baladă. ODOBESCU, S. I 210.

ELÉGIC, -Ă elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. – Din elegie (după arheologie: arheologic).

ELÉGIC, -Ă adj. (Rar) Elegiac. [Cf. germ. elegisch].

ELÉGIC, -Ă adj. elegiac. (< germ. elegisch)

Intrare: elegic
elegic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elegic
  • elegicul
  • elegicu‑
  • elegică
  • elegica
plural
  • elegici
  • elegicii
  • elegice
  • elegicele
genitiv-dativ singular
  • elegic
  • elegicului
  • elegice
  • elegicei
plural
  • elegici
  • elegicilor
  • elegice
  • elegicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elegic

etimologie:

  • elegie (după arheologie: arheologic).
    surse: DLRM
  • cf. limba germană elegisch
    surse: DN