electropluș s. n. (text.) Material textil obținut prin lipirea pe o țesătură suport a unui puf din fire sintetice ◊ „Pălăriile din primăvara lui 1975. Aflăm din expoziția deschisă la sediul cunoscutei fabrici din Timișoara: alături de materialele tradiționale (lână, păr de iepure) se folosesc și materii prime noi (plușul, electroplușul).” R.l. 16 I 75 p. 5 //din electro- + pluș//