7 definiții pentru electroacustic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROACUSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.

ELECTROACUSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.

electroacustic, ~ă [At: PUȘCARIU, L.R. I, 79 / P: ~tro-a~ / S și: electro-acustic / Pl: (1-4) ~ici, ~ice / E: fr électro-acoustique, ger Elektroakustik] 1 a Care aparține electroacusticii (5). 2 a Referitor la electroacustică (5). 3 a Specific electroacusticii (6) 4 a De electroacustică (5). 5 sf Știință care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. corectat(ă)

ELECTROACUSTIC, -Ă I. adj. referitor la electroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. (< fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik)

electroacustic, -ă adj. 1978 (electr.) Care privește electroacustica v. insectofon (din fr. électro-acoustique; PR 1948; DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

electroacustic adj. m., pl. electroacustici; f. electroacustică, pl. electroacustice

electroacustic adj. m., pl. electroacustici; f. electroacustică, pl. electroacustice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELECTROACÚSTIC, -Ă (< fr.) adj. Care se referă la electroacustică. ◊ Muzică e. = denumire utilizată în special în zonele francofone, desemnând o tehnică și un gen muzical apărute în anii ’50, respectiv muzica pentru bandă magnetică. Se realizează prin prelucrare și mixaj, utilizând atât sunete de origine convențională înregistrate prin microfoane, cât și sunete obținute cu ajutorul generatoarelor electronice, calculatoarelor, sintetizatoarelor etc.

Intrare: electroacustic
electroacustic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electroacustic
  • electroacusticul
  • electroacusticu‑
  • electroacustică
  • electroacustica
plural
  • electroacustici
  • electroacusticii
  • electroacustice
  • electroacusticele
genitiv-dativ singular
  • electroacustic
  • electroacusticului
  • electroacustice
  • electroacusticei
plural
  • electroacustici
  • electroacusticilor
  • electroacustice
  • electroacusticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

electroacustic, electroacusticăadjectiv

  • 1. Referitor la electroacustică, de electroacustică. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.