ELEÁT, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. 1. (În Grecia antică) Școala e. = școală filozofică din Eleea, colonie grecească din S Italiei, întemeiată la începutul sec. 5 î. Hr. de Parmenide și dezvoltată de elevi săi, Melissos și Zenon. Eleații au susținut că există două căi de cercetare: cea a rațiunii, după care ființa este numai una, și cea a simțurilor, care admite pluralitatea. 2. Adj. Care se referă la reprezentanții Școlii eleate sau la concepțiile lor. 3. S. m. Reprezentant al Școlii eleate.