O definiție pentru elascop


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elascóp s. n., pl. elascoápe

Intrare: elascop
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elascop
  • elascopul
  • elascopu‑
plural
  • elascoape
  • elascoapele
genitiv-dativ singular
  • elascop
  • elascopului
plural
  • elascoape
  • elascoapelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)