EIDÉTIC, -Ă (< fr.; {s} gr. eidos „imagine”) adj. 1. (FILOZ.) Care ține de esența lucrurilor, care posedă trăsăturile esenței. ◊ Reducție e. = (la Husserl) Suspendarea sau punerea în paranteză, succesiv, a judecăților relative la existența lumii spațio-temporale, în scopul de a accede la esență, la conștiința pură, proprie fenomenologiei. 2. (PSIH.) Care se referă la capacitatea, îndeosebi a copiilor, de a avea reprezentări foarte vii, de a conferi imaginilor o deosebită pregnanță. 3. (ESTETICĂ) Ceea ce definește dispoziția artistului de a-și reprezenta idei, produse ale imaginației, cu o accentuată plasticitate, după voință.