eftenșug sn [At: PSALT. SCH. 158/17 / V: eftinșig, ~tin~ / Pl: ~uri / E: (i)eftin + -șug] (Înv) Îndurare.

eftinșig sn vz eftenșug

eftinșug sn vz eftenșug

efteníe f., eftinșíg și eftenșúg n., pl. urĭ (d. eftin, ĭeftin). Vechĭ. Îndurare, milă.

ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.