eforie, eforii s. f. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau culturală etc.; consiliul de conducere al acestora; epitropie. ♦ Sediul acestor instituții. ◊ Eforia spitalelor civile din București = instituție înființată prin Regulamentul organic în 1831, cu scopul centralizării administrației spitalelor Colțea, înființat în 1695 de spătarul M. Cantacuzino, și Pantelimon, înființat în 1735 de Grigore Ghica, la care s-a adăugat ulterior și alte spitale. A fost recunoscută autonomă în 1864. – Din gr. eforia.