4 definiții pentru ecrin

ecrín sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr écrin] (Frr) 1 Scrin. 2 (Ccr) Conținut al unui ecrin (1).

ECRÍN, -Ă adj. (despre glande) care elimină produsul fără a modifica structura celulelor. (< fr. eccrine, germ. ekkrin)

ecrín, ecríne, s.n. (înv.) 1. cutie pentru giuvaeruri. 2. bijuteriile din cutie.

ecrin n. 1. lădiță de pus giuvaericale; 2. bijuteriile dintr’ânsa: un ecrin bogat.

Intrare: ecrin
ecrin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecrin
  • ecrinul
  • ecrinu‑
  • ecri
  • ecrina
plural
  • ecrini
  • ecrinii
  • ecrine
  • ecrinele
genitiv-dativ singular
  • ecrin
  • ecrinului
  • ecrine
  • ecrinei
plural
  • ecrini
  • ecrinilor
  • ecrine
  • ecrinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)