*ECOU (pl. -ouri) sn. 1 📻 Răsunet, repetarea unui sunet ce se produce cînd unda sonoră care-l propagă se izbește de un obstacol și o face să salte înapoi silind-o să reia în sens invers drumul pe care l-a străbătut: pietrele... au trecut... pe deasupra capului meu, făcînd ... să răsune ecourile GN.; ecouri lungi auese prin coridoare VLAH. ¶ 2 Locul unde se produce această reflexiune a sunetului ¶ 3 Fig. Persoană care repetă spusele sau actele cuiva: s’a făcut ecoul neghiobiilor auzite de la alții ¶ 4 Fig. pl. Știri diverse, întîmplări de-ale zilei publicate de un ziar [fr. écho].