2 definiții pentru ecolocator

ecolocatór s. n., pl. ecolocatoáre

ECOLOCATÓR s. n. aparat ultrasonor al cărui principiu de funcționare constă în a înregistra ecoul sunetului emis. (< fr. écholocateur)

Intrare: ecolocator
ecolocator substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecolocator ecolocatorul
plural ecolocatoare ecolocatoarele
genitiv-dativ singular ecolocator ecolocatorului
plural ecolocatoare ecolocatoarelor
vocativ singular
plural