ECOGRAFÍE (< fr.) s. f. Metodă de explorare a structurilor vii ale organismelor cu ajutorul reflexiei ultrasunetelor, care măsoară adâncimea și situarea acestor structuri (e. simplă) și obține imagini ale formei lor (ecotomografie). Se utilizează ca tehnică de diagnosticare în neurologie, oftalmologie, obstetrică, cardiologie, urologie, în afecțiunile pulmonare, hepatice, gastrice.