16 definiții pentru echinocactus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECHINOCACTUS Link et Otto., ECHINOCACTUS, fam. Cactaceae. Gen originar din Mexic, 7 specii, plante globuloase, oblonge sau cilindrice, cu coaste întregi, crenate sau sinuate și areole cenușii sau galbene, spinoase. Spini asprii, de mărime, formă și culoare diferite, adunați în mănunchiuri. Florile mari, tubuloase, galbene, albe, roz, roșii, lînoase, se formează în vîrful pîslos și se deschid numai ziua. Fructe păroase.

D. rhodacantha (Salm-Dyck) Britt. et Rose (syn. Echinocactus rhodacanthus Salm-Dyck). Specie cu flori roșii, cca 6 cm lungime. Plantă verde-închis, globulară, apoi cilindrică, cu 15 coaste, areole cu peri cenușii. Spin central rigid, cei marginali, cca 10, roșii-sîngerii, puțin îndoiți.

E. horizonthalonius Lem. Specie cu flori roz-roșii, cca 3 cm lungime. Trunchi semisferic, aplatizat, verde-albăstrui, cu cca 8 coaste plate și spini viguroși, lungi de 3-4 cm, drepți sau puțin încovoiați, roșii-închis.

E. ingens Zuccarini. Specie cu flori galbene, cu diametrul de cca 3,5 cm. Specie uriașă, cca 3 m înălțime și 1-1,20 m diametru, tulpină rar roșiatică, glaucă, creștet foarte lînos, alb, coaste numeroase, areole galbene, spini bruni-maronii, drepți, lungi de cca 2,5 cm, cca 8 marginali și obișnuit 1 central, mai puternic. Seră temperată (Pl. 31, fig. 178).

E. palmeri Rose. Specie originară, din Mexic. Flori galbene. Trunchi. cilindric, înalt de 1,80-2,20 m și cca 45 cm diametru, cu numeroase coaste. Cca 4 spini centrali, cca 7,5 cm lungime, viguroși, spre bază maro, iar restul galbeni; cei marginali, cca 8, scurți.

E. polycephalus Engelm. et Bigel. Specie care înflorește primăvara. Flori galbene-lucioase. La început cu numeroase tulpini globuloase, care, apoi, devin cilindrice, cca 65 cm înălțime. Coaste cca 18, spini roșiatici, puternici, recurbați, cei centrali mai dezvoltați, oarecum inelați, cei marginali cca 15. Se cultivă în seră caldă.

Echinocactus grusonii Hildm. Specie care înflorește în mai. Flori galbene, mătăsoase. Tulpină globuloasă, verde-lucioasă, cca 70 cm diametru, 25-35 coaste cu spini numeroși, turtiți, puțin aduși la vîrf (cca 10 în exterior și 4 în interior), galbeni-aurii, cca 5 cm lungime, creștet lînos. Se cultivă în seră temperată (Pl. 30, fig. 177).

F. glaucescens Britt. et Rose (syn. Echinocactus pfeifferi Zucc.). Specie cu tulpină globuloasă, gri-verde sau albastră-verde, cu cca 13 coaste și 6-7 spini spiralați, din care unul central, ascuțiți, galbeni, cca 4 cm lungime.

F. latispinus Britt. et Rose (syn. Echinocactus cornigerus DC.). Specie ce înflorește în timpul iernii. Flori roșietice, tulpină globuloasă, verde-cenușie sau glaucă, cu cca 23 coaste, areole mari cu pîslă cenușie, spini roz, roșii saix galbeni, centrali cca 6, viguroși, dintre care unul încovoiat, mai lat, marginali cca 12. Se cultivă în seră temperată.

F. melocactiformis Britt. et Rose (syn. Echinocactus electracanthus Lem.). Specie cu flori galbene, specie foarte robustă, globuloasă, glaucă, 25 coaste și spini foarte încovoiați, galbeni-pai.

F. wislizenii Britt. et Rose (syn. Echinocactus emoryi Engelm.; E. wislizeni Engelm.). Specie ce înflorește vara și toamna. Flori galbene-roșietice, pe o tulpină aproape, globuloasă în tinerețe, apoi cilindrică, cu cca 25 coaste și spini alburii, 7-9 marginali, cca 6 cm lungime, 4 centrali, cca 13 cm lungime, inelați, cel inferior mai turtit și încovoiat, areole cu pîslă maro. Se cultivă în seră temperată.

Ferocactus acanthoides (Lem.). Britt. et. R. (syn. Echinocactus cylindraceus Engelm.). Specie cu flori galbene-roșcate. Tulpină, în tinerețe, globuloasă, apoi cilindrică, cu cca 25 coaste, areole cu pîslă maro, spin central erect sau, încovoiat; cei marginali mai subțiri, cca 15, întrețesuți.

G. baldianum Spegazz. (syn. Echinocactus sanguiniflorus Werderm; G. venturianum Bckbg.). Specie cu flori roșii-închis cu luciu metalic. Plantă globulară, glaucă, cu cca 12 coaste, areole albe. Spini, cca 5, întinși, galbeni spre gri (Pl. 37, fig. 218).

M. erinaceus (Haw.) Rumpl. [syn. Echinocactus erinaceus (Haw.) Lem.]. Specie care înflorește vara. Flori (cca 8 cm diametru) galbene. Corpuri scurt-cilindrice sau rotunde, pînă la 20 coaste mai mult sau mai puțin în spirală, 6-8 spini marginali și 1 central, maro. în vîrf, cu o porțiune mare, pîsloasă.

N. mammillarioides (Hook.) Bckbg. (syn. Echinocactus centeterius Lem.). Specie cu flori galbene dungate cu roșu, lungi de cca 7 cm. Corpuri verzi-închis cu 15 muchii, cca 12 spini marginali, îndoiți, galbeni-deschis sau gri și 4 centrali, negricioși, curbați.

W. neocumingi Bckbg. (syn. Echinocactus cumingii Salm-Dyck; Spegazzinia cumingii Bckbg.). Specie cu flori galbene-portocalii. Corpuri verzi-închis, scurt-cilindrice, coaste divizate, cu protuberanțe, areole pîsloase, gălbui. Spini, cca 8 marginali, galbeni-negrii și 1 central.

Intrare: echinocactus
echinocactus
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.