Definiția cu ID-ul 896265:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. (Astron.) Fiecare dintre cele două momente ale anului (primăvara în jurul lui 21 martie, toamna în jurul lui 23 septembrie), cînd soarele se găsește pe ecuatorul ceresc și cînd durata zilei este egală cu a nopții. – Variante: echinóx, echinoxuri (BOGZA, C. O. 381), echinópțiu (C. PETRESCU, Î. II 129) s. n.