* ECHILIBRU (pl. -bre) sn. 1 📻 Starea unui corp menținut în nemișcare sub influența a două sau mai multe forțe egale care lucrează fie-care în sens contrariu și se distrug una pe alta; în graiul obicinuit, starea unui corp care nu se apleacă nici într’o parte nici într’o alta (🖼 1946): a sta în ~;a-și păstra ~ul; potcapul părintelui Catihet nu se mai ținea decît prin o minune de ~ (GN.); a pierde ~l, a fi gata să cadă, pierzîndu-și pozițiunea stabilă ¶ 2 Ⓕ Armorie între diferite lucruri, justă proporție, dreaptă măsură: cînd vezi armonia și ~ul...din tot universul, ce te poate îndreptăți să-i tăgăduiți o conștiință? (BR.-VN.) ¶ 3 Ⓕ Stare a sufletului pe care nici o patimă nu-l stăpînește într’un chip de a-l turbura ¶ 4 ⏲ Stare a țărilor care se opresc unele pe altele de a se întinde prea mult, de a-și mări forțele sau influența: ~l european, împărțire a teritoriilor între Statele Europei făcută cu scopul de a menține pacea între ele ¶ 5 ~l budgetului, balanțarea exactă a veniturilor și cheltuelilor [fr.].